(Testu bortadu in Limba Sarda Comuna dae s'Ufìtziu de sa Limba Sarda de Montresta)
Sos primos riferimentos a un’insediamentu abitativu in custa zona los agatamus intre sos sèculos XIV e XV, in sos Registros de sas Dègumas. In custos documentos cumparent sos nùmenes de duos tzentros abitados de sa diòtzesi de Bosa chi pagaiant sas dègumas, Suttamonte e Megorgor.
Fortzis est pro custu chi suta s’episcopadu de Gavino Manca Cedrelles (1605-1612) est istada fraigada sa cresia de Santu Chistòvulu.
Su primu nùcleu de sa bidda atuale, chi si naraiat Villa San Cristòforo, est de sa metade de su Setighentos. In su 1750 Carlo Emanuele III, cherende populare sos logos desertos de sa Sardigna, pensat fintzas a sa regione de Montresta.
Arribant duncas dae sa Corsica 148 Grecos, divididos in 52 familias, e comintzant a traballare sa terra e a fraigare sa bidda.
Su re no aiat pensadu, però, chi in sos logos chi issu aiat cuntzessu a sos Grecos sos abitantes de Bosa fiant abituados dae semper a bi fàghere pasculare su bistiàmene chena vìnculos perunos.
Sos Bosincos duncas abaidaiant cun difidèntzia a sos colonos, creende chi cuddos los aerent ispozados de sas propriedades issoro. Sos pastores fiant abituados a si contare meres assolutos e incontrastados de sa zona, e bidende chi sas terras destinadas a s’agricoltura creschiant a pagu a pagu e sos pasculos minimaiant, abaidaiant a sos Grecos cun rancore.
Sos raportos si faghent tesos a manera chi sos pastores organizant una congiura pro ochire a totu sos Grecos intro de note. Ma unu pastore (Leonardu Pira) s’aponet, e duncas sa cosa no andat in portu.
Sa comunidade de Montresta dae tando at bividu semper in istadu de gherra. In su libru de sos mortos de sa parrochia, dae su 1803 comintzant sos atos de morte chi giughent sa postilla “Mortu de corpu de balla”.
In su 1836 (mancu chent’annos a pustis de s’insediamentu de sos grecos), cando La Marmora bisitat a Montresta, b’agatat duos Grecos ebia: una fèmina (chi però fortzis non fiat mancu greca ma cojuada cun unu Grecu) e su sìndigu. Vittorio Angius narat chi cust’òmine diat èssere figiu de Dimas Passerò, chi fiat unu de sos capos de sa colònia. In sos documentos de sa parrochia s’ùrtimu Grecu portat su nùmene de Elias Passerò e est su capostipite de sos Passerò de Montresta, mortu in su 1844 a 98 annos.
De sos àteros Grecos fundadores, caligunu l’aiant mortu “a balla”, caligunu fiat mortu “de Deus” (comente si naraiat) a motivu de sas epidemìas, e caligunu si nche fiat torradu a Còrsica.
In custos annos, intantu, fiant arribados a Montresta àteros colonos dae àteras partes de Sardigna e sa populatzione fiat crèschida, ma sighiat a bìvere in poberesa.
Informatziones leadas dae:
-
Montresta. Storia e società a cura de Marina Sechi Nuvole (Sassari, EDES, 2005)
-
Montresta tra passato e presente. Storia, usi, costumi (Sassari, Magnum-Edizioni, 2003)
-
Una colonia di Greco-corsi in Sardegna: Montresta de Costantino Moretti (Sassari, Carbongemma)
